Tratamentul acneei

Acneea este o afecțiune cronică şi inflamatorie a glandelor sebacee, care duce la apariția de puncte albe, puncte negre, papulo-pustule, chisturi și noduli, în special la nivelul feței, trunchiului și brațelor, adică tocmai zonele bogate în glande sebacee.

Este extrem de frecventă, afectând 3 din 4 persoane în intervalul de vârstă 11-30 ani. De obicei apare la pubertate, dar poate să apară la orice vârstă, inclusiv la nou-născuți sau vârstnici. Din păcate, în absența unui tratament corect, poate să persiste ani de zile la unii pacienți. Este foarte polimorfă ca prezentare clinică, variind foarte mult ca tip de leziuni, zonă, severitate, vârstă și durata de apariție.

Deși acneea poate fi extrem de persistentă, există tratamente eficiente disponibile. Acneea este o afecțiune care poate cauza grave probleme psiho-sociale și de aceea este recomandat ca tratamentul să fie pus în practică cât mai devreme.

Leziunile de acnee pot fi de mai multe tipuri:

• Puncte albe (pori obstruaţi închiși)
• Puncte negre (pori obstruaţi închiși)
• Papule (pete proeminente roșii, dureroase)
• Papulo-pustule (coșuri - pete roșii, proeminente, cu puroi în vârf)
• Noduli și chisturi (leziuni mari, nodulare, profunde - pe sub piele, dureroase)

Acneea papulo-chistică, formă moderată

Acneea nodulo-chistică, formă severă

Ce cauzează acneea?

 
Acneea este o afecțiune a glandelor sebacee. Factorul cel mai important de apariție îl reprezintă predispoziția genetică, care cauzează următoarele 4 modificări la nivelul pielii şi care duc la apariția leziunilor de acnee:

• Hipersecreție de sebum 
• Tendință crescută a glandelor sebacee de a se obstrua cu dopuri formate din sebum și de a se inflama (hiperkeratinizarea foliculului pilosebaceu)
• Dezechilibre ale florei normale a pielii (Cutibacterium acnes)
• Sensibilitate crescută a glandelor sebacee la acțiunea hormonilor androgeni

 
Factori care agravează acneea:

La persoanele cu predispoziție de a avea acnee, următorii factori pot agrava acneea:

• Hormoni. Sub acțiunea hormonilor androgeni, glandele sebacee devin mai voluminoase și mai active, secretând mai mult sebum. Hormonii androgeni sunt hormoni secretați în cantități mai mari în perioada de pubertate, de aceea 90% dintre adolescenți au acnee. Schimbările hormonale din sarcină, perioada premenstruală, afecțiunile endocrinologice (hiperprolactinemie, sindrom de ovare polichistice), tratamentele hormonale (anticoncepționale) pot influența activitatea glandelor sebacee.  
• Medicamente. Acneea poate fi agravată de medicamentele de tip corticosteroizi, litium.
• Dietă. La o parte din pacienți, dieta bogată în alimente cu carbohidrați (pâine, produse de patiserie, dulciuri) și anumite tipuri de lactate agravează acneea. 
• Stres. Hormonii de stres pot influența glandele sebacee și pot agrava acneea.
• Îngrijirea improprie a pielii. Acneea poate fi exacerbată și de anumiți factori locali: o igienă prea strictă (spălarea/curățarea frecventă și cu substanțe agresive) sau deficitară, traumatizarea leziunilor de acnee, folosirea unor produse de îngrijire bogate în uleiuri, substanțe hidratante, frecarea sau presiunea pe piele (telefoane, căști, gulere).

 
Ce trebuie să facem când avem acnee?

 
Indiferent de forma de acnee pe care o aveți, dacă ați încercat 3 luni diverse tratamente (modul în care îngrijiți pielea, schimbări în dietă, schimbarea produselor de îngrijire, suplimente alimentare) și nu au funcționat, e bine să vă adresați unui medic dermatolog.

Deși acneea poate fi extrem de persistentă, există tratamente eficiente disponibile. Acneea este o afecțiune care poate cauza grave probleme psiho-sociale și apariția unor sechele de tip cicatrici postacnee, de aceea este recomandat să începem tratamentul cât mai devreme.

În timpul consultației, medicul dermatolog va efectua un examen clinic dermatologic, o anamneză amănunțită pentru a afla cât mai multe detalii despre istoricul afecțiunii, factorii care agravează acneea, tratamentele folosite. E posibil ca la unii pacienți medicul să solicite efectuarea unor analize (cultură din leziuni cutanate, un panel de hormoni, ecografie transvaginală). Efectuarea culturii din leziuni cutanate se recomandă dacă pacientul nu răspunde la tratamentul îndelungat cu antibiotice sistemice sau locale. Analizele hormonale ar trebui efectuate la toate pacientele la care avem suspiciunea de sindrom de ovare polichistice (oligmenoree, hirsutism, acantosis nigricans, căderea părului, acnee). 

Pe baza tuturor acestor informații, dermatologul va recomanda un tratament adaptat, personal și îl va ajusta în funcție de evoluție.

 Cum se tratează acneea?

 
Tratamentul acneei este necesar deoarece, deși este o afecțiune dermatologică comună, cauzează efecte negative psihologice și sociale atât în stadiul activ, cât și din cauza sechelelor cicatriciale pe care le lasă.

Tratamentul este extrem de variabil și se personalizează în funcție de vârstă, aspect clinic, severitate, afecțiuni asociate, prezența cicatricilor.

Tratamentul se poate împărți în 3 categorii:

1. Tratament local - se folosește în formele ușoare/moderate şi constă într-o combinație variabilă de tratamente locale medicamentoase, dermato-cosmetice și estetice
2. Tratament sistemic - se folosește în formele moderate și severe  
3. Tratament pentru cicatricile postacnee

Iată ce presupune fiecare:

1. Tratamentul local

Tratamentul local combină principii care combat hiperkeratinizarea foliculului pilosebaceu, excesul de sebum, hiperproliferarea bacteriei Cutibacterium acnes și inflamația. În funcție de tipul și severitatea acneei, se recomandă tratamentul local optim.

Retinoizii

Retinoizii topici au efect comedolitic și antiinflamator. Normalizează hiperkeratinizarea foliculară, reducând astfel numărul de microcomedoane, comedoane și leziuni inflamatorii. Retinoizii topici reprezintă cel mai eficient tratament local și este tratamentul de primă linie pentru acneea cu leziuni de tip comedoane și leziuni inflamatorii. Cel mai frecvent se recomandă retinoizii: tretinoin, adapalen, tazaroten.

De obicei, se aplică o dată pe zi, pe pielea uscată și curată.

La începutul tratamentului, apar frecvent iritarea și uscarea pielii, dar se rezolvă spontan, după câteva săptămâni.

Folosirea o zi DA, o zi NU și hidratarea corespunzătoare a pielii o ajută să se obișnuiască cu acest tratament. Este obligatorie folosirea fotoprotecţiei, deoarece retinoizii pot da fotosensibilitate. 

Antibioticele locale

Antibioticele locale scad hiperproliferarea de Cutibacterium acnessi și au rol slab antiinflamator. Deoarece antibioticele locale nu au rol comedolitic, sunt folosite frecvent în combinație cu retinoizi sau peroxid de benzoil. La folosirea îndelungată în monoterapie poate să apară rezistență la antibioticul respectiv.

Cele mai folosite antibiotice locale sunt clindamicina, eritromicina și dapsone.

Peroxidul de benzoil 

Este eficient împotriva Cutibacterium acnes și are rol antiinflamator. Spre deosebire de alte antibiotice, nu a fost raportată rezistență bacteriană la peroxid de benzoil. Se poate folosi singur sau în combinație cu antibiotice sau retinoizi. Se folosește o dată sau de două ori pe zi.

La fel ca retinoizii, poate să cauzeze dermatită iritativă de contact sau dermatită alergică de contact.

Tratamente de dermatologie estetică

În tratamentul acneei, se pot folosi proceduri de dermatologie estetică: peelinguri chimice, lasere, fototerapie. Au avantajul că sunt foarte eficiente, pot fi folosite de pacienții care au avut reacții adverse de la alte tratamente locale sau care nu au avut rezultate satisfăcătoare cu alte tipuri de tratamente locale. Foarte important este că putem trata concomitent acneea activă și urmele/cicatricile postacnee.

• Peeling chimic

 
Pentru tratamentul acneei se folosesc peelinguri chimice  superficiale, cel mai frecvent folosite fiind cele pe bază de diverse concentrații de acid glicolic, acid salicilic și acid tricloracetic.

În acnee, peelingurile chimice produc o exfoliere accelerată a straturilor superficiale ale pielii și descuamarea lor. Pielea regenerată este mai fină, cu aspect estetic îmbunătățit. Pe lângă efectul de exfoliere și regenerare, au efect antiinflamator și de scădere a secreției de sebum.

Sunt necesare 4-6 tratamente, la interval de 4-6 săptămâni. Procedura se face în cabinetul dermatologului, nu este dureroasă și necesită o perioadă de recuperare de 3-5 zile (pielea poate să fie iritată, să se descuameze). După peeling, este recomandat să folosim o cremă cicatrizantă, emolientă și fotoprotecție.

•  Tratamentele laser 

 
 Terapia laser pentru acneea activă reprezintă una dintre cele mai moderne metode de tratament.  Rezultatele apar imediat după procedură, nu există reacții adverse importante, vindecarea este rapidă, iar efectul se menține mult timp.

 Laserul ER-YAG are două acțiuni principale în tratamentul acneei active: 

1. va reduce flora de tip Propionibacterium acnes prin alterarea membranei bacteriene 
2. va reduce activitatea glandelor sebacee, acestea secretând sebum mai fluid și în cantitate mai mică

La nivel clinic, aceste efecte se vor traduce prin reducerea hiperseboreei, a comedoanelor închise și deschise, a dimensiunii porilor și a leziunilor inflamatorii de acnee. 

În același timp, acele micro-pulsuri de energie cauzează microinjurii ale colagenului de la nivelul dermului, provocând o reacție de vindecare, cu sinteză de colagen și elastină, corectând cicatricile postacnee, petele pigmentate, petele eritematoase, porii dilatati și, în general, vor crea o piele mai fină, mai uniformă, mai estetică.

Deoarece tratamentul nu afectează epidermul (stratul extern, protector al pielii), timpul de recuperare este scurt sau nu este necesar, față de alte lasere mai agresive.

Protocolul cuprinde o serie de 4-6 ședințe, spațiate la 2 săptămâni. Pot fi integrate unor protocoale de tratament complexe. O ședință de tratament durează 30 de minute, nu necesită anestezie, iar senzația din timpul procedurii este de căldură şi ușoare înțepături. Spre deosebire de alte tratamente pentru acnee (peeling chimic, laser CO2 fracționat, microneedling), pacientul se poate întoarce la activitățile zilnice pentru că pielea nu a fost afectată și nu are nevoie de o perioadă de vindecare.

2. Tratamentul sistemic

 
Antibiotice pe cale orală

Antibioticele sistemice se pot prescrie în tratamentul acneei papulo-chistice moderat-severă. Se folosesc antibiotice din clasa tetraciclinelor (doxiciclină, minociclină) cu rol împotriva bacteriei Cutibacterium acnes și rol antiinflamator.

Se recomandă doze foarte mici în asociere cu tratamente locale și pe perioade lungi, de 3-6 luni. Se preferă limitarea folosirii tratamentului cu antibiotic în acnee deoarece folosirea îndelungată a antibioticelor este asociată cu creșterea rezistenței bacteriilor la antibioticele respective și pentru că unii pacienți raportează diverse reacții adverse (disconfort gastric, fotosensibilitate, etc).

Terapiile hormonale

Unele terapii hormonale pot fi eficiente. Se folosesc diverse combinații de estrogeni care pot influența pozitiv acneea prin scăderea hormonilor androgeni și, implicit, a efectului lor asupra glandelor sebacee.

Se poate folosi în tratamentul hormonal al acneei și spironolactona. Spironolactona reduce efectul hormonilor androgeni asupra glandelor sebacee prin inhibarea producției de hormoni androgeni și prin blocarea receptorului de hormoni androgeni de la nivelul foliculului pilosebaceu.

De obicei, spironolactona se folosește la femei, în cazurile în care acneea este rezistentă la tratament, la paciente care nu tolerează sau au contraindicație în a folosi anticoncepționale și pentru a preveni rezistența la antibiotic.

Pot să apară reacții adverse precum amețeli și dismenoree, iar tratamentul este contraindicat în timpul sarcinii. 

Isotretinoin

Isotretinoinul este un retinoid sistemic extrem de eficient în tratamentul acneii nodulo-chistice în forme severe, rezistente la tratament. Acționează prin normalizarea keratinizării foliculului pilosebaceu, scade semnificativ secreția de sebum, este antiinflamator și scade și populația de Cutibacterium acnes de pe piele.

Doza recomandată și perioada de tratament variază în funcție de forma de acnee, vârsta pacientului, potențialul de reacții adverse, antecedentele personale patologice și alte tratamente.

După efectuarea corectă a tratamentului sistemic cu isotretinoin, 70% dintre pacienți vor avea efecte permanente, 30 % vor avea recidivă, de obicei într-o formă mai ușoară. În acest caz, există posibilitatea reluării tratamentului sau recomandarea altui tip de tratament local sau sistemic.

Este contraindicată sarcina, se pot asocia contraceptive orale. Pe perioada tratamentului se vor face controale periodice cu dermatologul care a recomandat tratamentul și o urmărire periodică a unor analize de sânge (hemoleucogramă, transaminaze hepatice, profil lipidic).

Cele mai frecvente reacții adverse sunt: piele uscată, fotosensibilitate cutanată, dureri musculare și articulare, dureri de cap.
 

3. Tratament cicatrici postacnee

 
Ce sunt cicatricile postacnee?

Acneea reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice cu consecințe estetice pentru care un pacient se adresează dermatologului. Afectează 80% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 ani și este prezentă într-un procent de 15% după vârsta de 45 ani. E o afecțiune cronică, fluctuantă, extrem de polimorfă ca manifestări și cu un profund impact asupra calității vieții unei persoane.

Managementul acneei e un proces de durată, anevoios, complicat, dar adevărata provocare este, de fapt, tratamentul cicatricilor post acnee. Cicatricile post acnee apar la 95% dintre pacienții cu acnee ca urmare a răspunsului de vindecare la inflamația prezentă în acnee, răspuns diferit de la persoană la persoană. Chiar și grade minore de cicatrici impactează profund negativ starea psihică a pacientului.

Tratamentul cicatricilor post acnee este un proces îndelungat și complex, dar vestea bună este că dermatologii au în acest moment la dispoziție o gamă largă de proceduri de dermatologie estetică pe care le pot folosi în tratarea cicatricilor, cu rezultate foarte bune.

Important! Pentru orice tratament și pentru orice procedură dermatologică, rezultatele pot varia de la persoană la persoană, în funcție de sex, vârstă, înălțime, greutate, precum și alte specificități anatomo-fiziologice.